mina's blog

…ca o ploaie ce se opreste pentru cateva minute dar o ia mereu de la inceput…

cel mai bun prieten :) 16 March, 2009

Filed under: Uncategorized — nnina @ 10:02 pm
Tags: ,

…prietenul meu, persoana pe care intotdeauna ma pot baza, care m-a ajutat mereu si cu care m-am distrat intotdeauna!!! Omul in care am incredere 100% care nu m-a dezamagit niciodata, care a fost tot timpu acolo cand am avut o problema, care ma cunoaste cel mai bine si care pot zice ca imi este ca un frate.

Asta poate sa zica cea care te cunoste de mic copil, de la 6 ani de cand ne plimbam cu bici aia micutza rosie, de cand m-ai invatat sa merg pe bici fara maini :D de cand ne jucam carti si stateam pe patura in fata casei si toti ziceau k stam k tziganii :) ), de cand am mancat o floare de iris, de cand ne jucam cu barcutele prin balta, de cand am mers “in excursie “ cu bunica lu Bogdi pana la locomotiva, de cand ne jucam lap tenis in mijlocul strazii sau matza’scunsa sau lapte gors, de cand am mers in tabara la Cladova si dupaia cantam pe strada ceea ce am invatat acolo, de cand ne plimbam ore in sir cu bici [pana m-a durut fundul ] :) ) de cand ne suparam taman de sarbatori si eram amandoi incapatanati si nu vorbeam unu cu altu…iti mai aduci aminte? Si multe multe alte amintiri care mai de care…. 8->

Tu esti prietenul meu cel mai bun si nu te-as da pentru nimic in lume!!!!

O sa fim batrani si o sa ne aducem aminte de toate chestiile asta si o sa radem.

MA BUCUR CA ESTI PRIETENUL MEU SI INTOTDEAUNA VEI FI!!!

 

Poezie avangardista 31 January, 2009

Filed under: School stuff, aiurea — nnina @ 2:21 am
Tags: , , ,
ciupe...rci

ciupe...rci

CIUPE…RCI

Manele si ciuperci…

O prostie!

Niciodata nu voi iubi o alta fata.

Vaca!

my life sux!

se rupe… o caramida.

danseaza in club

21 iar si iar.

Fusese o pila de nointen

intr-o camara plina de aiureli,

tufe, tigari.

Cu ce m-am ales in viata??

Sorcova vesela…!!!

written by:  nnina aib & co

 

thoughts become things – don’t they? 3 June, 2008

Filed under: Love — nnina @ 11:47 pm
Tags: , , , ,

The coming day was about to be the happiest day of my entire life… I had this feeling that something was about to happen. The sun, sea, birds, sand, and… him. In my opinion he was the most charming, smart, funny and beautiful human being i’ve ever met. Andrew. He was a student at the arts university; a talented little artist ready to fly over the highest cliff of life.

The simple fact of meeting him was a trap laid by the destiny because he was about to radically change my life.

The coming day started with the morning sun shining on the clear blue sky and the view of the red sea filling my eyes. And of course there he was, walking slowly on the cold sand, walking towards me in a strange but pleasant way.

I could have ran away, far from that place, far from him but i didn’t do it. He stopped in front of me and said „Thoughts become things so… choose the good ones! I had the odd feeling that he was reading my mind but even so I couldn’t stop staring in his green eyes.

We sat down for a while and talked about everything and towards the end I began to change my view on life. From that moment I knew I was ment to be a dreamer… My life began to fast-forward until now – when I am sitting in the same spot as 20 years ago; seeing the same sunrise at the same red sea except he is not here anymore…and i am older. Who he was or what he was I will never know. But what I can tell you for sure is that that day changed my life because my thoughts from that dim lighted morning became real.

So…be careful what you wish for.

 

special day :D 29 May, 2008

Filed under: Uncategorized — nnina @ 9:53 pm
Tags: , ,

astazi e ziua mea!!!! yupeeeeee

am ajuns si eu…doar la 17 nu va ganditi la altceva… mda…17 se zice k cea mai frumoasa varsta :) abia astept sa ma conving. nu prea am mai scris nimic. nu am avut nici timp nici dispozitie. poate daca vine vacanta o sa postez mai multe articole… deocamdata nu am nici o treaba, ma gandesc la mare, la relaxare apoi vor veni probleme mai interesante despre care o sa va vb la timpul lor. dar oricum…Despre lucrurile care nu se poate vorbi trebuie sa se taca, deci, nu va pot spune :P

sper k vati simtit bine azi. macar atat de bine ca si moa. apropo….VA MULTUMESC DE FLORI!!!! pe care [stati linistiti ] nu le-am pus in camera mea:P [superstitiosilor!! :) )) ]

F2 – exit!! :)

 

forget me not 6 May, 2008

Filed under: Life/my life, Love — nnina @ 10:27 pm
Tags: , , ,

Vreau sa uit. sa nu ma mai gandesc acolo. dar oricat de infinite mi-ar fi gandurile si oricat de indepartate nu reuesec sa tin deoparte unul singur. ca o ploaie ce se opreste pentru cateva minute dar o ia mereu de la inceput. uneori mai lent alteori mai puternic. Ca o floare ce pastreaza mereu amintirea fluturelui. Ca un fluture ce atinge fara sa vrea realitatea. Nu mai ajuta la nimic. nu mai e nimic de facut si nici nu a fost. Muntele fericirii nu mai e niciodata la fel dupa o furtuna. Cel putin o perioada buna de timp nu mai e.

S-a dus si nu va mai fi. cea mai minunata floare, cea mai pretioasa cea mai fina si frumos mirositoare. imi voi aduce mereu aminte de ea. o voi avea mereu cu mine. la fiecare pas. amintirea acelui ceva imposibil de inlocuit, imposibil de uitat…

i will always remember. always.

 

Merci 25 March, 2008

Filed under: Life/my life, Love — nnina @ 10:22 pm
Tags: , , ,

 Vreau sa multumesc unui prieten pentru sfatul pe care abia acum am inceput sa-l apreciez…

“Nu fi superficiala nu alege p cineva doar ca arata bine, alege-l pt ca are suflet pt ca aveti ce vorbi si pt ca te face sa te simti unik. parerea celorlalti nu conteaza.”

Poate va va ajuta si pe voi intr-o buna zi…

 

ce-am mai citit 17 March, 2008

Filed under: Uncategorized — nnina @ 8:55 pm
Tags: , , ,

 Parfumul

“Cel care pune stǎpânire pe simţul mirosului, pune stǎpânire pe sufletul omenirii” crede Patrick Süskind şi, cu aceastǎ idee porneşte în reliefarea unui univers cu totul şi cu totul deosebit, unul real dar totuşi diferit; captivant dar parcǎ repulsiv.

            Imaginaţi-vǎ o lume formatǎ din parfumuri, duhori, miresme. O lume în care poţi distinge tot cu ajutorul mirosului. O lume în care simţul olfactiv le dominǎ pe celelalte cu nonşalanţa… o carte pe care o miroşi cu ochii, te atrage de la prima adiere.

Acţiunea se petrece în Franţa secolului XVIII şi urmǎreşte viaţa unui geniu olfactiv – Jean-Baptiste Grenouille – un bastard, nǎscut şi pǎrǎsit de mama sa într-o piaţǎ de peşte. Creşte prin orfelinate, este ocolit de toatǎ lumea, este privit ca un ciudat dar are un “nas” genial pentru arome, mirosuri şi o memorie olfactiva incredibilǎ. La o varstǎ micǎ este vândut ca sclav. Fiind perseverent, ascultǎtor şi pentru cǎ nu se plânga pentru nimic îşi câştigǎ un trai mai bun şi puţinǎ libertate. Ucide însǎ din greşealǎ o femeie cu un miros irezistibil, nemaiîntâlnit şi indescriptibil iar apoi, toatǎ viaţa incearcǎ sǎ îi reproducǎ mirosul. Reuşeşte şi scapǎ de sclavie, lucreazǎ ca ajutor la o parfumerie, creazǎ mii de reţete deosebite dar nici una nu îl mulţumeşte. Încearcǎ tot felul de soluţii – dar tot nu ajunge la rezultatul dorit. În cele din urmǎ omoara cele mai frumoase şi atrǎgǎtoare femei şi face experimente pe pielea lor în speranţa reuşitei.

Cam atât vǎ pot spune, nu vreau sǎ împut farmecul cǎrţii. Restul…rǎmâne sǎ citiţi voi. Oare reuşeşşte Grenouille sǎ creeze cel mai irezistibil parfum ? Reuşeşte sǎ scape cu basma curatǎ de toate crimele comise ? Probabil la început veţi fi uşor respinşi, dar meritǎ sǎ citiţi şi cu siguranţǎ veţi rǎmâne captivaţi şi vǎ veţi schimba imaginea asupra lumii de azi.

 

super tare frate!! 25 February, 2008

Filed under: aiurea — nnina @ 7:59 pm
Tags:

 :)) emo kids…mai nou cel mai dezbatut subiect din blogosfera dupa cate am observat. Imi place. Ma amuza. Mai ales unul dintre articolele lui Dono.

no offence emo kids!!

 

Pe la 8, vis a vis de 4. 25 February, 2008

Filed under: Life/my life — nnina @ 7:12 pm
Tags: , ,

[...]am ajuns in statiune, nu mai sunt ametita. am dat si de zapada. si inca ce zapada…m-am dat cu sania si am plecat spre hotel. [...]

Pe la 8 am ajuns la hotel. Pffffff ce caldura!!!! mooor!!! ma dezhidratez! :) ) am nevoie de apa!! urgent!! am facut un dus si am coborat la receptie. fratello, cu sotia si fetita ma asteptau la o masa .dupa ce am recitit si corectat fragmentul scris in masina, mam luat laptopul in brate si am inceput sa scriu. sa va spun cate ceva despre ce se intampla aici…

Stau la o masa mare dar putin mai retrasa. la vreo 10 metrii de mine la o alta masa stau 4. oameni ce altceva ! servesc bere si fumeaza cu un aer de plictiseala pe care il pot mirosi de aici.unul din ei [seamana cu un crab sau rac..] e mare, gras, rosu si are mustata. gesticuleaza cu mana dreapta amplu si regulat cred ca tot la a 5-a fraza .In stanga lui sta o femeie cu parul prins intr-un mic coc. poarta un pulover bluemarin, destul de gros. nu prea vad ce face. e cu spatele la mine. Opaa…. uite k se ridica. are un aparat foto in mana. le face poze celoralti de la masa. tipul rosu vorbeste si gesticuleaza. s-a asezat tipa.din cate am observat, e dragutza. dar e cam mica la inaltime. Aparatul trece din mana in mana timp in care toti isi admira minunata infatisare, mirificul zambet sau gratioasa pozitie [mai ales tipul rosu].in dreapta tipului, o tipa in tricou alb cu ceva desenat pe piept. nu imi pot da seama ce, e prea departe. [tipul rosu iarasi a gesticulat.de data asta cu ambele maini ceva ce mie imi semana cu un munte ] minunata din dreapta trage cu satisfactie din tigara pe care o tine fudula intre doua degete. are parul lung saten prins in coada de cal. are breton. ii sade bine freza. cu toate ca este imbracata neadecvat.[nush ce am in seara asta.critic pe toata lumea. imi pare rau...]intre timp am ramas singura la masa cu 8 fotolii destul de comfortabile. tipul rosu a gesticulat de data asta ceva ce mie imi semana cu ceva animal….probabil au o discutie despre muma padurii :) )… nush, poate o sa imi dau seama in cele din urma.

Sa revenim. In dreapta acestei tinere doamne care acum a terminat de fumat tigara sta [cred] prietenul ei . Cel mai cel dintre toti. dupa cum va spuneam aici e foarte cald. in ciuda acestui lucru, individul poarta o caciula neagra si un hanorac “camouflage”. si el sta cu spatele si nu imi dau seama f bine cum arata. vaaaiii nu se poate!!s-au ridicat, acum se imbraca. tipul rosu are o geaca albastra!! cred k e stelist! rosu cu albastru. :) ) [nu k as tine cu steaua.de fapt, nu tin cu nici o echipa si nu prea sunt curioasa de fotbal] S-au imbracat foarte repede. vaii dar unde se grabesc… au plecat. nu voi afla niciodata despre ce vorbeau :|

Si… mai ales nu voi stii ce tot gesticula tipul rosu!!! eee…asta e.au ramas in urma lor doar 4 beri si cateva pahare goale. aaa da, si, mai mult k sigur o scrumiera plina de tigari de la tipa de-i sedea bine freza.

Tot raul are si un bine macar a venit fratello intre timp si nu sunt singura. Parca nimic interesant nu se mai intampla. cativa barbati se uita la cv meci. neinteresant pentru mine. Oricum…mai are rost sa zic si de ei?? Nu cred.

am scris destul. Acum, ma voi bucura de restul mini vacantei in liniste si la zapada. :D

P.S. la intoarcere sper sa nu mai ametesc :)

P.S.2 La plecare, cand am iesit din hotel cei fantastici erau la aceasi masa cu aceleasi beri. Mi-am adus aminte de seara trecuta si m-am amuzat:)). Dar, de data asta a aparut in peisaj un caine negru ffff dragutz. era al tipului rosu.

 

Am ametit!! 25 February, 2008

Filed under: Life/my life — nnina @ 6:53 pm
Tags: , , ,

Copaci, tufe, apa, stanca munte…nu sunt in fata calculatorului, nu sunt la scoala, nu sunt pe nici o strada din arad…valea se unduieste gratios in stanga mea cand la dreapta cand la stanga…ametesc. cu toate ca drumul e acceptabil; nu au mai fost gropi de cativa kilometrii. iarba rasare pe ici colo printre frunzele cazute pe jos, uscate. nu, nu este toamna. soarele isi mai arata din cand in cand fata inseninata si se lupta contiuu cu cativa nori de ploaie nastrusnici.cateodata ma mangaie prin geam. da, sunt in masina..sunt pe drum, peste cativa km sper ca o sa apara si zapada in piesaj

e weekend. imediat ajung la varfurile. de acolo inca putin. e sambata mai exact. adeneaori trecusem prin Avram iancu. nimic special acolo. am ajus la varfurile. cativa locanici pe strada. cate doi trei pe ici colo palavragind de zor. inaintez si vad inca cateva femei “dichisite” care sincer nush unde merg la ora asta dar..nu ma intereseaza si nici nu e treaba mea. Ma uit pe geam, case neterminate ale unor oameni simpli probabil care muncesc k sa ajunga ziua de maine ca sa aibe ce da de mancare la animale… nu k lumea de la oras unde toti isi doresc masini haine sau alte gageturi. Dar, asa e la tzara. de aceea exista rural si urban, agricultori si ingineri, fermieri si directori… bla bla. fiecare cu domeniul lui, fiecare cu partea lui fiecare cu visele nevoile si placerile lui. inafara de asta, ametesc!! am iesit din varfurile, 3 capitze faloase si dodoloatze stau linistite lasnadu-se mangaiate de razele soarelui [care a incetat lupta cu norii si straluceste mandru pe cer si cateodata imi bate mie in ochii ]. pe partea dreapta nimic interesant, camp liber. dupa cativa km ajung in Lazuri. Localitate sau sat as putea spune. Mic, foarte mic. deja am si iesit. nimic interesant. in ceea ce parea a fi centrul… o femeie imbracata gros astepta a vinde ceva ce semana cu tuica. nu sunt interesata. Incep serpentinele. Deja eram ametita [lucru ce nu mi s-a mai intamplat!!! Imi place sa merg cu masina]. Deocamdata nici urma de zapada. Sunt in spatele unui tir de valcea ce isi misca fundu lung cam greu e drumurile astea… o borna imi spune k peste 2 km ajung la borj . imi doresc fff tare sa se termine serpentinele.:(( Depasim tirul, ajung in borj, ies din borj, incep serpentinele, nici urma de zapada. iarasi ametesc. sunt tot mai sus, copacii imperiosi incep sa domine marginile drumului care, spre surprinderea mea e tot fara gropi.si fara zapada. Incep sa ma gandesc k probabil am gresit drumul. iarasi un tir. de bihor de data asta. tir de la frutti fresh. parca ma ia setea. nush daca din cauza reclamei de pe tir sau din cauza faptului ca sunt ametita. am baut apa. vaaai ce bine e dar tot sunt ametita. drumul parca tot mai indraznet se unduieste cand in stanga cand in dreapta. 692 metrii… mai am pana pe la 1200 oficial sunt ametita. renunt la scris. nu mai pot. o sa va mai scriu probabil cand ajung.