If I could invent something new I really could not decide upon what to invent because I have so many ideas.

Picture a machine that could slow down or speed up time…or something more “down to earth”… what about a plate that will remain squickey and clean no matter how many times you use it. Oh, or what about a wish machine? Just imagine… all your wishes will come true with one of those. But hey, I know… How about a chocolate that never ends? You open the pack, you eat, you close it and when you open it again SPUF, more chocolate!

There are millions of people addicted to chocolate. I myself am a very serious fan of chocolate. I could never live without it. Life without chocolate would be like life without colour; Monotone and dull. The sweet taste, the varieties of flavors, the smell and form of it just makes me want more.

I think that a never-ending chocolate will be an excellent invention. Many people would be happy to have one; they will all desire one. I will make it available in all flavors, colours and shapes possible. Just imagine how much money I will make…

I foresee a bright future for my invention, maybe one day I will succeed to make it reality. Until then I have nothing left but to keep going to the store and buy another and another and another chocolate because I could never live without it.

I was totally let down when i arrived at elektra. fristly the staff is very unfriendly and they arn’t concerned about the problems of the customers. The balcoon door at my room was broken and i had no hot water in the first day. When I went to report the problems i found out that the staff only spoke greek and german. The breakfast is not so good and there are only 5 types of food that you can choose from. Another bad part is that you are not allowed to swim in the pool at certain hours. The worst part though was the beach. despite the fact that it;s very close, it;s FULL of stones, sea weed and at the left there is a shipyard and the landscape is really bad. I will certainly not recommand to anyone to go there and i will surely not return at elektra

Voi ce fel de muzica ascultati?  Sunteti “blocati” pe un anume gen? Preferati melodiile noi sau sunteti printre cei care asculta oldies? Sunteti rockeri inraiti sau ascultati doar muzica clasica? Intotdeauna am considerat k este foarte important ca o persoana sa stie cate ceva din genul de muzica pe care il asculta si mereu am incercat sa imi dau seama de caracterul unei persoane in functie de muzica preferata.

Nu stiu daca ati observat dar in general persoanele care asculta pop  sunt foarte deschise si comunicative, cele care asculta rock sunt mai inchise si nebunatice, cele care asculta house sunt mai “trendy” se imbraca intr-un anumti fel si gandesc total diferit fata de rockeri…. si lista poate continua….

Eu una in principal ascult pop dar depinde de starea de spirit….uneori ascult orice incepant cu rock si terminand cu populara…

Astept sa vad voi ce ascultati!! pana atunci va recomand The Pussycat Dolls: Hush Hush (I Will Survive) – Singersroom Media Player

…prietenul meu, persoana pe care intotdeauna ma pot baza, care m-a ajutat mereu si cu care m-am distrat intotdeauna!!! Omul in care am incredere 100% care nu m-a dezamagit niciodata, care a fost tot timpu acolo cand am avut o problema, care ma cunoaste cel mai bine si care pot zice ca imi este ca un frate.

Asta poate sa zica cea care te cunoste de mic copil, de la 6 ani de cand ne plimbam cu bici aia micutza rosie, de cand m-ai invatat sa merg pe bici fara maini de cand ne jucam carti si stateam pe patura in fata casei si toti ziceau k stam k tziganii ), de cand am mancat o floare de iris, de cand ne jucam cu barcutele prin balta, de cand am mers “in excursie “ cu bunica lu Bogdi pana la locomotiva, de cand ne jucam lap tenis in mijlocul strazii sau matza’scunsa sau lapte gors, de cand am mers in tabara la Cladova si dupaia cantam pe strada ceea ce am invatat acolo, de cand ne plimbam ore in sir cu bici [pana m-a durut fundul ] ) de cand ne suparam taman de sarbatori si eram amandoi incapatanati si nu vorbeam unu cu altu…iti mai aduci aminte? Si multe multe alte amintiri care mai de care…. 8->

Tu esti prietenul meu cel mai bun si nu te-as da pentru nimic in lume!!!!

O sa fim batrani si o sa ne aducem aminte de toate chestiile asta si o sa radem.

MA BUCUR CA ESTI PRIETENUL MEU SI INTOTDEAUNA VEI FI!!!

ciupe...rci

CIUPE…RCI

Manele si ciuperci…

O prostie!

Niciodata nu voi iubi o alta fata.

Vaca!

my life sux!

se rupe… o caramida.

danseaza in club

21 iar si iar.

Fusese o pila de nointen

intr-o camara plina de aiureli,

tufe, tigari.

Cu ce m-am ales in viata??

Sorcova vesela…!!!

written by:  nnina aib & co

The coming day was about to be the happiest day of my entire life… I had this feeling that something was about to happen. The sun, sea, birds, sand, and… him. In my opinion he was the most charming, smart, funny and beautiful human being i’ve ever met. Andrew. He was a student at the arts university; a talented little artist ready to fly over the highest cliff of life.

The simple fact of meeting him was a trap laid by the destiny because he was about to radically change my life.

The coming day started with the morning sun shining on the clear blue sky and the view of the red sea filling my eyes. And of course there he was, walking slowly on the cold sand, walking towards me in a strange but pleasant way.

I could have ran away, far from that place, far from him but i didn’t do it. He stopped in front of me and said „Thoughts become things so… choose the good ones!” I had the odd feeling that he was reading my mind but even so I couldn’t stop staring in his green eyes.

We sat down for a while and talked about everything and towards the end I began to change my view on life. From that moment I knew I was ment to be a dreamer… My life began to fast-forward until now – when I am sitting in the same spot as 20 years ago; seeing the same sunrise at the same red sea except he is not here anymore…and i am older. Who he was or what he was I will never know. But what I can tell you for sure is that that day changed my life because my thoughts from that dim lighted morning became real.

So…be careful what you wish for.

astazi e ziua mea!!!! yupeeeeee

am ajuns si eu…doar la 17 nu va ganditi la altceva… mda…17 se zice k cea mai frumoasa varsta abia astept sa ma conving. nu prea am mai scris nimic. nu am avut nici timp nici dispozitie. poate daca vine vacanta o sa postez mai multe articole… deocamdata nu am nici o treaba, ma gandesc la mare, la relaxare apoi vor veni probleme mai interesante despre care o sa va vb la timpul lor. dar oricum…Despre lucrurile care nu se poate vorbi trebuie sa se taca, deci, nu va pot spune

sper k vati simtit bine azi. macar atat de bine ca si moa. apropo….VA MULTUMESC DE FLORI!!!! pe care [stati linistiti ] nu le-am pus in camera mea:P [superstitiosilor!! )) ]

F2 – exit!!

Vreau sa uit. sa nu ma mai gandesc acolo. dar oricat de infinite mi-ar fi gandurile si oricat de indepartate nu reuesec sa tin deoparte unul singur. ca o ploaie ce se opreste pentru cateva minute dar o ia mereu de la inceput. uneori mai lent alteori mai puternic. Ca o floare ce pastreaza mereu amintirea fluturelui. Ca un fluture ce atinge fara sa vrea realitatea. Nu mai ajuta la nimic. nu mai e nimic de facut si nici nu a fost. Muntele fericirii nu mai e niciodata la fel dupa o furtuna. Cel putin o perioada buna de timp nu mai e.

S-a dus si nu va mai fi. cea mai minunata floare, cea mai pretioasa cea mai fina si frumos mirositoare. imi voi aduce mereu aminte de ea. o voi avea mereu cu mine. la fiecare pas. amintirea acelui ceva imposibil de inlocuit, imposibil de uitat…

i will always remember. always.

 Vreau sa multumesc unui prieten pentru sfatul pe care abia acum am inceput sa-l apreciez…

“Nu fi superficiala nu alege p cineva doar ca arata bine, alege-l pt ca are suflet pt ca aveti ce vorbi si pt ca te face sa te simti unik. parerea celorlalti nu conteaza.”

Poate va va ajuta si pe voi intr-o buna zi…

 Parfumul

“Cel care pune stǎpânire pe simţul mirosului, pune stǎpânire pe sufletul omenirii” crede Patrick Süskind şi, cu aceastǎ idee porneşte în reliefarea unui univers cu totul şi cu totul deosebit, unul real dar totuşi diferit; captivant dar parcǎ repulsiv.

            Imaginaţi-vǎ o lume formatǎ din parfumuri, duhori, miresme. O lume în care poţi distinge tot cu ajutorul mirosului. O lume în care simţul olfactiv le dominǎ pe celelalte cu nonşalanţa… o carte pe care o miroşi cu ochii, te atrage de la prima adiere.

Acţiunea se petrece în Franţa secolului XVIII şi urmǎreşte viaţa unui geniu olfactiv – Jean-Baptiste Grenouille – un bastard, nǎscut şi pǎrǎsit de mama sa într-o piaţǎ de peşte. Creşte prin orfelinate, este ocolit de toatǎ lumea, este privit ca un ciudat dar are un “nas” genial pentru arome, mirosuri şi o memorie olfactiva incredibilǎ. La o varstǎ micǎ este vândut ca sclav. Fiind perseverent, ascultǎtor şi pentru cǎ nu se plânga pentru nimic îşi câştigǎ un trai mai bun şi puţinǎ libertate. Ucide însǎ din greşealǎ o femeie cu un miros irezistibil, nemaiîntâlnit şi indescriptibil iar apoi, toatǎ viaţa incearcǎ sǎ îi reproducǎ mirosul. Reuşeşte şi scapǎ de sclavie, lucreazǎ ca ajutor la o parfumerie, creazǎ mii de reţete deosebite dar nici una nu îl mulţumeşte. Încearcǎ tot felul de soluţii – dar tot nu ajunge la rezultatul dorit. În cele din urmǎ omoara cele mai frumoase şi atrǎgǎtoare femei şi face experimente pe pielea lor în speranţa reuşitei.

Cam atât vǎ pot spune, nu vreau sǎ împut farmecul cǎrţii. Restul…rǎmâne sǎ citiţi voi. Oare reuşeşşte Grenouille sǎ creeze cel mai irezistibil parfum ? Reuşeşte sǎ scape cu basma curatǎ de toate crimele comise ? Probabil la început veţi fi uşor respinşi, dar meritǎ sǎ citiţi şi cu siguranţǎ veţi rǎmâne captivaţi şi vǎ veţi schimba imaginea asupra lumii de azi.