Copaci, tufe, apa, stanca munte…nu sunt in fata calculatorului, nu sunt la scoala, nu sunt pe nici o strada din arad…valea se unduieste gratios in stanga mea cand la dreapta cand la stanga…ametesc. cu toate ca drumul e acceptabil; nu au mai fost gropi de cativa kilometrii. iarba rasare pe ici colo printre frunzele cazute pe jos, uscate. nu, nu este toamna. soarele isi mai arata din cand in cand fata inseninata si se lupta contiuu cu cativa nori de ploaie nastrusnici.cateodata ma mangaie prin geam. da, sunt in masina..sunt pe drum, peste cativa km sper ca o sa apara si zapada in piesaj
e weekend. imediat ajung la varfurile. de acolo inca putin. e sambata mai exact. adeneaori trecusem prin Avram iancu. nimic special acolo. am ajus la varfurile. cativa locanici pe strada. cate doi trei pe ici colo palavragind de zor. inaintez si vad inca cateva femei “dichisite” care sincer nush unde merg la ora asta dar..nu ma intereseaza si nici nu e treaba mea. Ma uit pe geam, case neterminate ale unor oameni simpli probabil care muncesc k sa ajunga ziua de maine ca sa aibe ce da de mancare la animale… nu k lumea de la oras unde toti isi doresc masini haine sau alte gageturi. Dar, asa e la tzara. de aceea exista rural si urban, agricultori si ingineri, fermieri si directori… bla bla. fiecare cu domeniul lui, fiecare cu partea lui fiecare cu visele nevoile si placerile lui. inafara de asta, ametesc!! am iesit din varfurile, 3 capitze faloase si dodoloatze stau linistite lasnadu-se mangaiate de razele soarelui [care a incetat lupta cu norii si straluceste mandru pe cer si cateodata imi bate mie in ochii ]. pe partea dreapta nimic interesant, camp liber. dupa cativa km ajung in Lazuri. Localitate sau sat as putea spune. Mic, foarte mic. deja am si iesit. nimic interesant. in ceea ce parea a fi centrul… o femeie imbracata gros astepta a vinde ceva ce semana cu tuica. nu sunt interesata. Incep serpentinele. Deja eram ametita [lucru ce nu mi s-a mai intamplat!!! Imi place sa merg cu masina]. Deocamdata nici urma de zapada. Sunt in spatele unui tir de valcea ce isi misca fundu lung cam greu e drumurile astea… o borna imi spune k peste 2 km ajung la borj . imi doresc fff tare sa se termine serpentinele.:(( Depasim tirul, ajung in borj, ies din borj, incep serpentinele, nici urma de zapada. iarasi ametesc. sunt tot mai sus, copacii imperiosi incep sa domine marginile drumului care, spre surprinderea mea e tot fara gropi.si fara zapada. Incep sa ma gandesc k probabil am gresit drumul. iarasi un tir. de bihor de data asta. tir de la frutti fresh. parca ma ia setea. nush daca din cauza reclamei de pe tir sau din cauza faptului ca sunt ametita. am baut apa. vaaai ce bine e dar tot sunt ametita. drumul parca tot mai indraznet se unduieste cand in stanga cand in dreapta. 692 metrii… mai am pana pe la 1200 oficial sunt ametita. renunt la scris. nu mai pot. o sa va mai scriu probabil cand ajung.
Asta e si asta e. Trebuia sa merg la Cluj cu fratele meu, sa ma plimb prin mol, sa ma relaxez, sa nu am nici o grija k e gata scoala acusi si toate-s bune si frumoase. Dar nu a fost sa fie. Nu ma intereseaza. Daca la Cluj nu, eu azi acasa stau si lenevesc toata ziulica!
]
) Ca de obicei inainte sa inceapa partyul toti au in ei niste aere de vedeta… “hai draga sa facem poze” [care ulterior ajung pe hi5 sau cine stie pe unde], “imi sta bine parul?”[raspuns - intotdeauna DA chiar daca nu ii asa], “ia uita-te la tipul/a de acolo cum s-a imbracat” [intrebarea asta este formulata pentru un raspuns care intotdeauna afirma faptul k tu esti mai bn imbracat/a, k esti mai cu motz...sau mai bine lasa...:)) ] “hai cu mine pana la baie” – in cazul fetelor k baietii pot merge si singuri – mergi la baie chiar daca nu ai nici o treaba pe acolo si oglinzi sunt la tot pasul in club [recunosc, am facut si eu asta de cateva ori cu toate ca nu sunt sigura de ce.]
